Lupusul eritematos sistemic este o afecțiune cronică, autoimună, care apare atunci când sistemul imunitar al corpului atacă propriile țesuturi și organe. Boala poate afecta diferite sisteme ale corpului, cum ar fi: articulațiile, pielea, rinichii, celulele sanguine, creierul, inima și plămânii.
Maladia poate fi dificil de diagnosticat, deoarece semnele și simptomele acesteia adesea imită alte afecțiuni. Potrivit specialiștilor, cel mai distinct semn al lupusului se manifestă prin apariția unei erupții faciale, care seamănă cu aripile unui fluture, ce se întinde pe ambii obraji – apare în multe, dar nu în toate cazurile de lupus.
În practica medicală sunt cunoscute patru tipuri de lupus:
Lupus eritematos sistemic (LES) – considerată cea mai severă și frecventă formă de lupus;
Lupus cutanat - o formă de lupus limitat la piele, frecvent ca urmare a expunerii la soare;
Lupus indus de medicamente - cauzat de o reacție exagerată la anumite medicamente. Frecvent, simptomele dispar la încetarea administrării medicamentului;
Lupus neonatal - o condiție rară în care nou-născuții dobândesc autoanticorpi de la mama care are LES.
Cauze
Cauza exactă a lupusului este necunoscută. Se consideră că există o combinație de factori genetici cu factori din mediul înconjurător. Lupusul, fiind o boala cronică autoimună, nu se cunoaște cu exactitate de ce organismul nu reușește să facă diferența între țesuturile proprii și cele străine și atacă propriile țesuturi, dar se presupune că boala are determinare genetică. Concomitent, exista o serie de factori care pot declanșa procesul autoimun. Acești factori se numesc triggeri (factori declanșatori).
Printre factorii declanșatori se numără: expunerea directă la soare (raze UV), care poate determina apariția erupției cutanate (fotosensibilitate) sau poate declanșa un puseu de activitate a bolii. De asemenea, anumiți factori hormonali pot provoca apariția maladiei, dar și unele medicamente, inclusiv unele infecții virale. Afectează în principal grupa de vârstă 15-45 de ani, iar 9 din 10 persoane sunt femei.
Simptomatologia
Semnele și simptomele sunt multiple și variate, pot apărea brusc sau se pot dezvolta lent, pot fi ușoare sau severe, pot fi temporare sau permanente. Astfel ca două persoane cu lupus pot prezenta tablouri clinice complet diferite. Această diversitate a manifestărilor clinice este cauza pentru care diagnosticul acestei afecțiuni este atât de dificil. Majoritatea persoanelor cu lupus au o boală ușoară caracterizată prin episoade - numite pusee de activitate a bolii - când semnele și simptomele se înrăutățesc pentru o perioadă de timp, apoi se îmbunătățesc sau chiar dispar complet pentru o vreme. De regulă, semnele și simptomele depind de organul sau sistemul afectat. Astfel, se pot dezvolta probleme la nivelul articulațiilor, sistemului nervos, sângelui, pielii, rinichilor, tractului gastro-intestinal, plămânilor, peretelui vaselor sangvine si altor țesuturi si organe.
Printre manifestările cele mai frecvente se numără: dureri musculare și articulare, iar simptomele articulare variază de la dureri articulare intermitente (artralgii) la inflamația bruscă în multiple articulații (poliartrită acută) și apar la aproximativ 90% dintre persoanele cu LES, fiind posibil să preceadă cu ani de zile apariția altor simptome caracteristice maladiei, precum: astenie, scădere ponderală, erupții cutanate, alopecie, ulcerații, oboseală; febră; schimbări hematologice, tulburări gastrointestinale etc.
Debutul bolii lupus este, de obicei, semnalat de către durerile articulare, oboseală marcată și rash-ul în formă de fluture.
Complicații
Există un risc mare de complicații atât legate de boală, cât și ca urmare a medicațiilor administrate (corticoterapie și preparatelor imunosupresoare). Gravitatea bolii rezultă din posibilitatea afectării unor organe multiple. Decesele premature sunt datorate activităţii bolii (nefrita, vasculita, neurolupus), trombozelor și infecțiilor, iar cele tardive sunt legate de complicațiile cardiovasculare (arterioscleroză, accident vascular cerebral), boala renală terminală și neoplazii (limfoame non Hodgkiniene și cancere genitourinare).
Diagnosticul
Medicul va prelua istoricul medical și îl va completa cu un examen fizic al pacientului. Deși nu există un test simplu care să determine dacă o persoană are lupus, mai multe analize de laborator pot ajuta specialistul să confirme diagnosticul sau să excludă alte afecțiuni. Astfel, vor fi recomandate mai multe investigații, inclusiv imagistice, dar și teste de laborator necesare pentru stabilirea unui diagnostic corect al bolii.
Tratamentul
Lupusul este o boală cronică, având manifestări clinice care pot varia în intensitate de-a lungul timpului, dar care nu dispar complet niciodată. Scopul tratamentelor disponibile la momentul actual este să scadă nivelul inflamației produse și, implicit, să ușureze simptomatologia și să reducă șansele apariției complicațiilor. Specialiștii vor alege schema optimă de tratament, adaptată nevoilor fiecărei persoane în parte. Astfel, opțiunile terapeutice se implementează cu scopul îmbunătățirii calității vieții.
În prezent savanți din întreaga lume lucrează la dezvoltarea formulelor de medicații care ar stopa procesul autoimun declanșat de propriul organism. Descoperirea unui medicament panacee ar constitui o revoluție în tratamentul lupusului eritematos sistemic și astfel această afecțiune ar putea fi considerată boală vindecabilă. Actualmente și în Republica Moldova sunt în plină desfășurare câteva studii clinice în LES, astfel fiind oferită o speranță de vindecare și pacienților noștri.
