Limfoamele sunt tumori ale sistemului limfatic, care este constituit din țesuturi şi organe ce produc şi transportă limfocite sau celule albe. Atunci când aceste celule se înmulțesc necontrolat, se formează tumori, cunoscute sub denumirea de limfoame. Limfoamele fac parte din categoria cancerelor care afectează celulele sângelui. Aceste tumori pot apărea oriunde în corp pentru că sistemul limfatic traversează tot organismul. Cauzele apariției acestei maladii rămân deocamdată necunoscute. Cancerele sângelui sunt a patra cauză de mortalitate prin cancer la nivel mondial, ceea ce înseamnă că povara bolii este una semnificativă, iar nevoia medicală neacoperită este foarte mare.
Limfoamele se împart în două categorii mari: limfom Hodgkin şi limfom non-Hodgkin sau LNH, acesta din urmă fiind cel mai des întâlnit, reprezentând circa 80% din totalul cazurilor de limfom.
Datele Organizației Mondiale a Sănătății mai arată, că în prezent există în jur de 30 de tipuri diferite de limfom, dintre care 25 sub denumirea de limfom non – Hodgkin. (Boala a fost numită după doctorul Thomas Hodgkin, care a descris-o pentru prima dată în anul 1832).
Potrivit specialiștilor, LNH este un cancer agresiv care adesea la început nu prezintă simptome. Cele mai frecvente simptome ale limfomului non-Hodgkin (LNH) sunt umflăturile nedureroase la nivelul gâtului, axilei şi în zona inghinală. Pot să apară şi o serie de alte simptome, inclusiv stare generală de rău, însă aceste simptome ale LNH pot fi atribuite şi altor cauze. Medicii trag un semnal de alarmă: dacă la o persoană simptomele sus menționate se mențin un timp mai îndelungat, atunci el ar trebui să se adreseze la un specialist, care va stabili dacă suferiți sau nu de LNH.
Limfoamele non-Hodgkin (LNH) pot apărea la orice vârstă, însă majoritatea tipurilor de LNH apar la persoane după 60 de ani. Boala poate surveni însă şi la adulți mai tineri, şi la copii, dar este mai frecventă la bărbați.
Specialiștii susțin că limfoamele non-Hodgkin sunt mai frecvente la persoanele cu un sistem imunitar slăbit, cum ar fi cele care primesc un transplant sau care dezvoltă o infecție severă, cel mai adesea virală, precum infecția cu virus HIV sau VEB, dar și la persoanele cu un sistem imunitar scăzut, din mai multe motive medicale.
În funcţie de tipul de limfom non-Hodgkin, cu evoluție agresivă sau lentă, tratamentul constă în imunoterapie şi/sau alte terapii țintite precum anticorpi monoclonali şi chimioterapie. Alteori se folosește şi radioterapia în asociere cu aceste tratamente.
Medicii afirmă că, persoanele care primesc tratament pentru LNH pot avea o viață normală sau cât mai aproape de normal timp de mulți ani, dacă maladia este depistată în stadiile incipiente. Experiența fiecărui pacient cu LNH este diferită şi mulți dintre ei (dar nu toți) răspund la tratament.
Datele statistice arară, că aproximativ 1 din 50 de persoane va dezvolta LNH în decursul vieții. Totodată peste 1,5 milioane de oameni trăiesc cu limfom în întreaga lume, în timp ce aproape 600.000 de persoane sunt diagnosticate cu limfom în fiecare an. În lipsa tratamentului, boala agresivă poate duce la deces în numai 6 luni. Anual în lume, în jur de 200.000 de persoane mor din cauza acestei boli.
Pentru mulți pacienți oncologici, studiile clinice reprezintă o șansă la un tratament inovator, care le poate salva viața. În prezent și Republica Moldova, de rând cu alte state ale lumii, participă la proiecte de cercetare clinică pentru dezvoltarea tratamentelor promițătoare împotriva limfoamelor, care ar îmbunătăți starea acestor pacienți sau chiar i-ar vindeca complet. Astfel zeci de pacienți din țara noastră, care suferă de această maladie, sunt încadrați în aceste proiecte, ce le oferă oportunitatea de a beneficia de noile tratamente, dar și de numeroase seturi de investigații costisitoare.
