Infarctul miocardic, mai numit și atac de cord reprezintă una dintre cele mai grave maladii cardiace. Totodată, la nivel mondial, este principala cauză de deces printre bolile cardiovasculare, iată de ce este considerată o urgență medicală majoră. Afecțiunea este cauzată de trombi (cheaguri de sânge), ce blochează circulația în una sau în mai multe dintre arterele care alimentează inima cu sânge, care ulterior duce la necroza ischemică a mușchiului cardiac. Infarctul miocardic, când se manifestă, poate prezenta risc letal, de aceea trebuie tratat maximal rapid.
Inima este un mușchi irigat de trei artere coronare, fiecare cu ramificații. Atunci când una dintre aceste artere coronare este astupată de un cheag de sânge, circulația spre inimă este blocată, iar porțiunea de mușchi alimentată de vasul respectiv are de suferit – apare ischemia miocardică, urmată de necroză. Pacientul se poate recupera complet după un atac de cord, cu condiția să-i fie acordat ajutor de specialitate corect și în cel mai scurt timp.
Factorii de risc care conduc la infarct
Cel mai frecvent factor care declanșează infarctul miocardic acut este ateroscleroza, care constă în depunerea pe pereții interiori ai arterelor coronare a unor depozite de colesterol (plăci de aterom). Aceste acumulări duc la îngustarea și blocarea vaselor, iar drept urmare sângele oxigenat nu mai poate ajunge la inimă. În asemenea condiții se spune că mușchiul cardiac suferă un proces ischemic. După circa 20 de minute de ischemie (privare de aport sangvin), celulele musculare cardiace încep să moară, producându-se un infarct de miocard, cunoscut drept atac de cord sau sindrom coronarian acut.
Printre factorii de risc importanți pentru infarctul miocardic acut, se numără: nivelul ridicat de trigliceride din sânge – un tip de grăsimi naturale care se adună în artere, alimentația dezechilibrată, bogată în zahăr și grăsimi, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, obezitatea, bolile autoimune, tumori subpericardice, endocardita bacteriană, traumatisme și alte agresiuni mecanice, anomalii coronariene congenitale, spasm pe coronare libere, boli hematologice. Dacă în familia pacientului există membrii care au suferit de boli cardiovasculare, riscul de a dezvolta la rândul său o astfel de boală este crescut. E de menționat faptul, că fumatul – produsele din tutun reprezintă un risc major pentru apariția aterosclerozei și a infarctului miocardic.
Simptomele infarctului miocardic
Cele mai frecvente simptome ale infarctului sunt: durere bruscă apărută în mijlocul pieptului (apăsare violentă, strângere, presiune sau strangulare); durerea durează câteva minute sau trece imediat și revine ulterior; durerea din piept poate iradia în umeri, ambele brațe, la baza gatului și/sau în mandibulă. La fel pot apărea: dificultate în respirație, transpirații reci, paloare, teamă (anxietate), palpitații (bătăi neregulate ale inimii), greață, senzație de “cap ușor”. Dacă următoarele simptome persistă mai mult de 15 minute, se ia în considerare un infarct de miocard și trebuie imediat de sunat la 112, astfel poate fi salvată o viață, deci fiecare minut contează!
Infarctul de miocard (atacul de cord) este principala cauză de deces în mai multe state europene, însă pacienții au șanse majore de a fi salvați și recuperați dacă ajung la spital în cel mai scurt timp.
Diagnosticul și tratamentul infarctului miocardic acut
Este extrem de important ca intervalul de timp de la apariția primelor simptome și până la pășirea pragului instituției medicale să nu depășească 2 ore. Diagnosticul infarctului se face în regim de urgență. Este important ca arterele închise să fie revascularizate cât mai rapid, pentru ca mușchiul cardiac să aibă cât mai puțin de suferit.
Din momentul intrării pacientului pe ușa instituției medicale, ultima trebuie să-i asigure tratament adecvat în termen de maxim 90 de minute, conform protocoalelor internaționale. Etapa denumită și „Door-to-ballon” cuprinde: investigații (electrocardiograma, analize de laborator), administrarea medicației și pregătirea pacientului pentru intervenție.
Coronarografia este singura procedură de diagnostic care permite depistarea cu exactitate a eventualelor îngustări (stenoze) ale arterelor coronare. Odată depistată artera ocluzionată, se deschide prin angioplastie și specialiștii fac implantare de stent. În cazurile tardive se recurge la operația pe cord numită “by-pass aorto-coronarian”.
E de menționat, că un pacient care a trecut printr-un infarct trebuie să meargă în primul an regulat la control, pentru că poate face un accident ischemic și în alt teritoriu (rata de AVC este mai mare în cazul pacienților care au suferit un infarct). Datele oficiale arată, că anual, la nivel global, peste 7 milioane de oameni mor din cauza infarctului miocardic, iar fiecare al doilea ar putea fi salvat, dacă ar primi la timp ajutor medical specializat.
