Dermatomiozita este o boală inflamatorie rară, autoimună, caracterizată de slăbirea şi inflamarea mușchilor, care determină apariția unor erupții la suprafața pielii. Maladia poate afecta atât adulții, cât şi copiii, dar este mai des întâlnită la femei, cu vârsta între 40 şi 60 de ani. Deși nu există deocamdată un tratament specific, simptomele pot fi ameliorate cu ajutorul anumitor medicamente sau prin fizioterapie, susțin specialiștii.
Simptomele dermatomiozitei
Cele mai frecvente simptome sunt: modificări la nivelul pielii, care debutează cu o erupție cutanată distinctivă pe față, pleoape, coate, genunchi, piept sau spate, însoțite de mâncărime. Este posibil să apară și o slăbiciune musculară, sau dureri musculare, la început la nivelul gâtului sau brațelor, extinzându-se treptat la nivelul picioarelor. De regulă, simptomele se agravează în decurs de câteva săptămâni sau luni. La fel pot apărea: dificultăți de înghițire, probleme pulmonare, apariția unor noduli sub piele, scăderea neintenționată în greutate, oboseală și depresie, febră.
Cauzele dermatomiozitei
Cauzele sunt insuficient cunoscute, dar ceea ce se cunoaște este că boala este determinată de o reacție a sistemului imun – când celulele imunitare ale organismului, adică anticorpii, atacă celulele sănătoase din corp. O afecțiune care determină scăderea rezistenței sistemului imunitar, precum cancerul sau o infecție virală sau bacteriană, poate favoriza apariția dermatomiozitei. E de menționat faptul că dermatomiozita poate crește riscul dezvoltării altor afecțiuni, precum sindromul Raynaud, lupus, artrită reumatoidă, sclerodermie, sindromul Sjogren, miocardită, insuficiență cardiacă, aritmie cardiacă, boală pulmonară interstițială sau chiar cancer. Nu există dovezi că maladia s-ar transmite prin ereditate sau că se poate transmite de la o persoană la alta.
Diagnosticul
Diagnosticul de dermatomiozită se stabilește pe baza simptomelor expuse de pacient, a istoricului medical, dar şi cu ajutorul mai multor analize şi investigații, inclusiv teste de sânge, a biopsiei musculare sau cutanate. În cazul în care este depistată această boală, este important să se înceapă tratamentul cât mai repede, spun specialiștii. Netratată sau descoperită tardiv boala poate duce la complicații și chiar la deces.
Tratamentul dermatomiozitei
Deși nu sunt disponibile tratamente care să vindece definitiv dermatomiozita, anumite terapii pot ajuta la ameliorarea simptomelor şi la prevenirea complicațiilor acestei maladii. Cu cât acestea sunt începute mai devreme, cu atât sunt mai eficiente, iar evoluția bolii este încetinită sau chiar stopată. Aceste terapii constau în medicamente precum: prednison, azatioprină, metrotrexat, rituximab, hidroxiclorochina, folosirea de creme şi loțiuni de protecție solară, fizioterapie, logoterapie.
La indicația medicului, depozitele de calciu sub piele, pot fi înlăturate pe cale chirurgicală, pentru ameliorarea durerilor şi prevenirea altor infecții dermatologice. De asemenea, specialistul poate recomanda injecții intravenoase cu imunoglobulină- un amestec de anticorpi care au fost colectați de la oameni sănătoși care au donat sânge. Această substanță va bloca atacul anticorpilor produși de organism, asupra celulelor sănătoase și va reduce riscul complicațiilor. Netratată, boala duce la atrofie musculară, contracturi și reflexe tendinoase, disfagie, afectarea mușchilor faringelui și esofagului superior. Bolnavul poate face și stop cardio-respirator pentru că adesea sunt afectate alveolele pulmonare. Există și o formă morbidă extremă a acestei boli numită Wagner-Unvericht, în care simptomele apar în câteva săptămâni după care urmează decesul.
În prezent, în mai multe state ale lumii, sunt în desfășurare o multitudine de proiecte de cercetare clinică în maladiile autoimune. Acestea urmăresc scopul de a dezvolta mai multe medicamente care ar putea stopa procesul de autodistrugere a propriilor celule. Potrivit cercetătorilor, dermatomiozita ocupă locul trei în lume, când vorbim de boli autoimune, fiind inclusă în aceste studii clinice.
