Din ce în ce mai mulți oameni din întreaga lume suferă de boli autoimune. Și asta deoarece sistemul lor imunitar nu mai poate face diferență dintre celulele sănătoase și microorganismele invadatoare. Astfel, sistemele de apărare împotriva bolii, care odinioară i-a protejat acum le atacă țesuturile și organele, dezvoltând maladii autoimune.
Datele statistice arată, că în prezent există peste 100 de tipuri de boli autoimune, care afectează o gamă largă de țesuturi și organe. Printre cele mai frecvente se numără: lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoidă, boala Crohn, colita ulcerativă, scleroza multiplă, diabetul zaharat de tip 1, vasculitele, tiroidita autoimună, psoriazisul. Acestea se pot manifesta prin simptome foarte variate, inclusiv durere, oboseală, erupții cutanate, greață, cefalee, amețeli.
Deocamdată, medicii nu știu cu exactitate cauzele, care declanșează bolile autoimune, ce atacă sistemul imunitar. Cu toate acestea, unii oameni sunt mai susceptibili de a suferi de o afecțiune autoimună decât alții. De asemenea, unele maladii autoimune sunt mai frecvente în anumite grupuri etnice. Anumite boli autoimune, cum ar fi scleroza multiplă și lupusul, sunt considerate ereditare. Deoarece incidența bolilor autoimune este în creștere, cercetătorii suspectează că ar putea fi implicați și factori de mediu precum infecțiile și expunerea la substanțe chimice sau conservanți. E de menționat, că în anumite maladii autoimune este afectat un singur organ, cum este cazul pancreasului în diabetul zaharat de tip 1. Există și boli autoimune în care este afectat întregul organism – de exemplu, lupusul eritematos sistemic. Potrivit experților, acestea pot mima și unele stări de rutină, de aceea orice simptom nou apărut nu trebuie lipsit de atenție și neapărat de consultat specialistul.
Consecințele pot fi grave, iar stabilirea la timp a diagnosticului și inițierea tratamentului la momentul oportun pot evita invaliditatea, care presupune costuri materiale și sociale majore, mai spun experții în sănătate.
Totodată, unele boli autoimune sunt mai frecvente la femei - tiroidita autoimună, poliartrita reumatoidă, sclerodermia, lupusul eritematos sistemic, scleroza multiplă, în timp ce spondilita anchilozantă este mai frecventă la bărbați. Experții în sănătate susțin că factorii genetici nu pot declanșa singuri bolile autoimune. De cele mai multe ori intervin alți factori “trigger”. Spre deosebire de factorii genetici, factorii declanșatori pot fi controlați, cum ar fi: excesul de estrogeni în cazul femeilor, infecțiile recurente atât virale, cât și bacteriene, expunerea cronică la substanțe chimice și metale toxice: mercur, nichel, cadmiu, plumb, aluminiu, arsenic, pesticide, solvenți, produse de uz industrial, anumite medicamente, fumatul, stresul, dar și factorii alimentari, cum ar fi: consumul excesiv de sare și zahăr. Deficiența vitaminei D, conform studiilor recente, este implicată în patogenia unor boli autoimune. Conform unor cercetări realizate de experți britanici, adoptarea dietelor în ”stil occidental” prin consumul de alimente de tip fast-food, este un factor important, care contribuie la creșterea predispoziției la unele persoane pentru bolile autoimune.
Numai în Marea Britanie, cel puțin 4 milioane de oameni au dezvoltat astfel de afecțiuni, în ultimii ani, unele persoane suferind chiar de mai multe boli autoimune concomitent. Pe plan internațional, se estimează o creștere anuală între 3% şi 9% a bolilor autoimune. Majoritatea oamenilor de știință cred că factorii de mediu joacă un rol cheie în această creștere.
„Avem o mulțime de terapii noi potențial utile, care sunt dezvoltate tot timpul, dar nu știm căror pacienți să le administrăm, pentru că acum realizăm că nu știm exact ce versiune a bolii au. Şi acesta este acum un obiectiv cheie pentru cercetarea autoimună. Trebuie să învățăm cum să grupăm şi să stratificăm pacienții, astfel încât să le putem oferi terapia potrivită”, a menționat pentru presa britanică expertul mondial, James Lee.
Totodată, Lee a subliniat că se observă o creștere a cazurilor de boli autoimune în întreaga lume, ceea ce înseamnă că noi tratamente şi medicamente sunt acum necesare mai mult ca niciodată.
„În prezent, nu există remedii pentru bolile autoimune, care de obicei se dezvoltă la tineri – în timp ce aceștia încearcă să-şi termine studiile, să obțină primul loc de muncă şi să întemeieze familii”, a mai spus el.
„Asta înseamnă că un număr tot mai mare de oameni sunt nevoiți să suporte intervenții chirurgicale, sau să își facă injecții regulate pentru tot restul vieții. Un scenariu sumbru pentru pacienți şi o presiune masivă asupra serviciilor de sănătate. De aici nevoia urgentă de a găsi tratamente noi, eficiente”, a conchis expertul.
E de menționat, că pandemia de Covid-19 a influențat semnificativ dezvoltarea patologiilor autoimune.
Conform statisticilor americane, în prezent în SUA, una din 5 persoane au dezvoltat o boală autoimună. Totodată datele OMS arată că între 7% și 9% din populația globului suferă de boli autoimune. Tratamentul depinde de tipul de boală autoimună, iar în majoritatea cazurilor obiectivul important este reducerea inflamației și obținerea unei remisii de lungă durată. Astfel, tratamentul recomandat de specialiști nu tocmai ajută la vindecarea bolilor autoimune, ci la controlul răspunsului imun hiperactiv, reducând inflamația și durerea pe un termen îndelungat de până la ani de zile. Medicațiile prescrise de specialiști pentru tratarea acestor afecțiuni includ: preparate antiinflamatoare nesteroidiene, medicamente imunosupresoare, preparate biologice și anticorpi monoclonali. De asemenea, sunt prescrise și tratamente pentru ameliorarea simptomelor precum: durerea, edemul, oboseala și erupțiile cutanate. Consumul unei diete bine echilibrate și exercițiile fizice regulate pot ajuta, de asemenea, la ameliorarea simptomelor resimțite și stoparea dezvoltării bolii.
E de menționat că și numărul cercetărilor clinice în patologiile autoimune este într-o continuă creștere, de la an la an. Astfel, oamenii de știință depun eforturi maxime pentru a dezvolta molecule, care ar putea stopa definitiv procesul de autodistrucție, cu obținerea unei vindecări complete a maladiilor autoimune sau cel puțin de a putea controla evoluția acestora.
