Centre de Cercetare ARENSIA Echipele ARENSIA Întrebări Frecvente Vizită Virtuală

Insuficiența cardiacă – o afecțiune care nu trebuie neglijată

 

     Insuficiența cardiacă - reprezintă o afecțiune a inimii, caracterizată prin scăderea funcției de pompre a unei cantități necesare de sânge de către mușchiul inimii pentru întregul organism.  Pentru că inima nu mai funcționează normal, organismul încearcă să îi suplinească funcția prin retenția apei și a sării. Și asta duce la creșterea cantității de sânge și a frecvenței cardiace, dar și a dimensiunii inimii.  În timp, inima obosește și își pierde eficiența, provocând apariția simptomelor precum oboseala și slăbiciunea. Sângele ajunge să stagneze în vasele care ajung la inimă și duce la cumularea de lichid și instalația dispneei.

                                                                         Cauzele maladiei

     Insuficiența cardiacă poate fi urmare a unei boli sau al unor factori ce afectează capacitatea de pompare a ventriculului stâng precum: infarctul miocardic, bolile coronariene, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, diverse cardiomiopatii, bolile pericardului, bolile congenitale de cord, rupturi sau boli valvulare, aritmiile și nu în ultimul rând consumul de droguri.  Când ventriculul stâng nu își mai poate îndeplini funcția la maximum, apare insuficiența cardiaca diastolică. Această maladie este cauzată de bolile coronariene, hipertensiunea arterială și a bolilor valvuare.                             

                                                            Simptomele maladiei

     În stadiul incipient, insuficiența cardiacă nu are simptome. Respirația scurtată și cu efort, împreună cu oboseala apar când deja inima este slabită și nu mai poate pompa suficient sânge pentru a asigura oxigenul și nutrienții necesari organismului. Printre simptomele generale ale insuficienței cardiace se numară și: palpitațiile, umflarea picioarelor, mărirea abdomenului, urinările frecvente, scăderea poftei de mâncare, scăderea forței musculare și tusea.

                                      Clasificarea insuficienței cardiace

     Insuficiența cardiacă se clasifică în sistolică (inima nu pompează suficient sânge) și diastolică (inima nu se relaxează destul și nu permite umplerea suficientă a ventriculelor cu sânge). Boala poate afecta o parte sau ambele părți ale inimii, cea de-a doua stare a afecțiunii fiind mult mai rar întâlnită.

     Insuficiența inimii se clasifică și în funcție de simptome, fapt important în stabilirea tratamentului.

Clasa 1 – boala nu cauzează limitarea activității fizice; 

Clasa 2 – activitatea fizică e ușor limitată, poate duce la palpitații, oboseală, dificultate de respirație și dureri toracice;

Clasa 3 – activitatea fizică este limitată și bolnavul prezintă dificultăți la cel mai mic efort;

Clasa 4 – activitatea fizică duce la disconfort, iar simptomele bolii sunt prezente și în stare de repaus.

     De regulă, insuficiența cardiacă acută duce la acumulări rapide ale fluidelor în plămâni, având drept simptome: dispneea severă, tusea cu expectorație rozată și spumoasă, ritmul cardiac neregulat, cheagurile de sânge la nivel pulmonar sau la nivelul vaselor piciorului, anemia, insuficienta mitrală.

     Este necesar de consultat medicul, dacă pacientul prezintă: dureri toracice care nu dispar în 5 minute de la administrarea nitroglicerinei, simptome de accidente vasculare cerebrale, dificultate de vorbire sau ințelegere, scăderi bruște ale acuității vizuale și vedere încețoșată, varsături, amețeli, convulsii, stangăcie, pierderea cunoștinței, simptomele de insuficiență cardiacă acută, dispneea severă, episoade bruște și prelungite de aritmii cardiace, dispnee acută asociată cu tuse cu expectorații spumoase.

                                   Diagnosticul și tratamentul maladiei

     Dacă persoana este susceptibilă la insuficiență cardiacă, va efectua urmatoarele teste: electrocardiograma, ecografia cardiacă, radiografia toracică, inclusiv investigații de laborator. Insuficiența cardiacă poate fi identificată precoce și cu ajutorul investigației peptidului natriuretic cerebral care are nivel ridicat în cazul bolii. Tratamentul insuficientei cardiace depinde de tip, cauză, severitate și puterea de compensare a organismului. De regulă, tratamentul initial al maladiei țintește ameliorarea simptomatologiei și prevenirea avansării bolii. Diureticele sunt administrate pentru scăderea tensiunii arteriale și pentru evitarea acumulării lichidului în țesuturi. Betablocanții nu permit agravarea insuficienței cardiace și îmbunătățesc funcțiile cardiace și prognosticul vital. Bolnavii care suferă de insuficiență cardiacă trebuie să aibă în vedere: că unele cauze ale insuficienței cardiace pot fi tratate, însă majoritatea nu permit vindecarea bolii, astfel că tratamentul de întretinere ține de încetinirea dezvoltării bolii, prevenirea complicatiilor acesteia si prelungirea vietii. Potrivit specialiștilor, în insuficiența cardiacă cel mai eficient tip de tratament este cel medicamentos, chiar dacă simptomele nu au apărut. Medicamentele nu vindecă boala, însă ameliorează simptomele. Tratamentul medicamentos folosit în cazul problemelor insuficienței cardiace combate: retenția de apă, acumularea de lichid, scăderea puterii de pompare a inimii, efectul compensatoriu al organismului, bolile asociate ce predispun pacientul la insuficiență cardiacă, inclusiv previne complicatiile.

                                      Prevenirea insuficienței cardiace

     Stilul de viață joacă un rol esențial în prevenirea apariției insuficienței cardiace, iar cei care au și alte boli trebuie neapărat să le trateze sau să le mențină sub control. Bolile de inimă pot duce în timp la insuficiență cardiacă. În vederea prevenirii aterosclerozei, pacienții trebuie sa evite fumatul, să-și verifice tensiunea arterială, să respecte o dietă slabă în grăsimi, să facă exerciții fizice, să verifice zahărul în sânge, să reducă consumul de alcool.

 

 

 

 

Data 25.08.2017

NOUTĂȚI

LINK-URI UTILE

CONTACT